consta
consta
cōnstā
consta
Borrowed from Latin constāre. Doublet of custa, an archaic inherited word, and costa, borrowed from Italian.
a consta (third-person singular present constă, past participle constat) 1st conjugation
infinitive | a consta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | constând | ||||||
past participle | constat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | constau | constai | constă | constăm | constați | constau | |
imperfect | constăteam | constăteai | constătea | constăteam | constăteați | constăteau | |
simple perfect | constătui | constătuși | constătu | constăturăm | constăturăți | constătură | |
pluperfect | constătusem | constătuseși | constătuse | constătuserăm | constătuserăți | constătuseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să constau | să constai | să constea | să constăm | să constați | să constea | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | constai | constați | |||||
negative | nu consta | nu constați |
consta