consterna
consterna
cōnsternā
consterna
Borrowed from French consterner, from Latin consternare.
a consterna (third-person singular present consternează, past participle consternat) 1st conjugation
infinitive | a consterna | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | consternând | ||||||
past participle | consternat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | consternez | consternezi | consternează | consternăm | consternați | consternează | |
imperfect | consternam | consternai | consterna | consternam | consternați | consternau | |
simple perfect | consternai | consternași | consternă | consternarăm | consternarăți | consternară | |
pluperfect | consternasem | consternaseși | consternase | consternaserăm | consternaserăți | consternaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să consternez | să consternezi | să consterneze | să consternăm | să consternați | să consterneze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | consternează | consternați | |||||
negative | nu consterna | nu consternați |
consterna