Inherited from Vulgar Latin *occāsionāre (possibly later changed into a form *cāssionāre, or *accāsionāre), from Latin occāsiō. Compare Italian cagionare, accagionare, Old French achoisoner (however, these may also be internally derived or formed from nouns descending from occāsiō (cf. Italian cagione, Old French achoison), in which case it is conceivable this Romanian verb may have been derived from a hypothetical noun *cășune which was since lost). Less likely from a Vulgar Latin root *casionāre, from casus (“cause”).
a cășuna (third-person singular present cășunează, past participle cășunat) 1st conj.
| infinitive | a cășuna | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | cășunând | ||||||
| past participle | cășunat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | cășunez | cășunezi | cășunează | cășunăm | cășunați | cășunează | |
| imperfect | cășunam | cășunai | cășuna | cășunam | cășunați | cășunau | |
| simple perfect | cășunai | cășunași | cășună | cășunarăm | cășunarăți | cășunară | |
| pluperfect | cășunasem | cășunaseși | cășunase | cășunaserăm | cășunaserăți | cășunaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să cășunez | să cășunezi | să cășuneze | să cășunăm | să cășunați | să cășuneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | cășunează | cășunați | |||||
| negative | nu cășuna | nu cășunați | |||||