a deplânge (third-person singular present deplânge, past participle deplâns) 3rd conj.
infinitive | a deplânge | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | deplângând | ||||||
past participle | deplâns | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | deplâng | deplângi | deplânge | deplângem | deplângeți | deplâng | |
imperfect | deplângeam | deplângeai | deplângea | deplângeam | deplângeați | deplângeau | |
simple perfect | deplânsei | deplânseși | deplânse | deplânserăm | deplânserăți | deplânseră | |
pluperfect | deplânsesem | deplânseseși | deplânsese | deplânseserăm | deplânseserăți | deplânseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să deplâng | să deplângi | să deplângă | să deplângem | să deplângeți | să deplângă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | deplânge | deplângeți | |||||
negative | nu deplânge | nu deplângeți |