Inherited from Latin plangere, present active infinitive of plangō. Compare Italian piangere.
a plânge (third-person singular present plânge, past participle plâns) 3rd conj.
infinitive | a plânge | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | plângând | ||||||
past participle | plâns | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | plâng | plângi | plânge | plângem | plângeți | plâng | |
imperfect | plângeam | plângeai | plângea | plângeam | plângeați | plângeau | |
simple perfect | plânsei | plânseși | plânse | plânserăm | plânserăți | plânseră | |
pluperfect | plânsesem | plânseseși | plânsese | plânseserăm | plânseserăți | plânseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să plâng | să plângi | să plângă | să plângem | să plângeți | să plângă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | plânge | plângeți | |||||
negative | nu plânge | nu plângeți |