From deșert, or possibly from Late Latin or Vulgar Latin root *dēsertāre, from Latin dēsertus. Compare Italian disertare. Doublet of dezerta, which was borrowed.
a deșerta (third-person singular present deșartă, past participle deșertat) 1st conj.
infinitive | a deșerta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | deșertând | ||||||
past participle | deșertat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | deșert | deșerți | deșartă | deșertăm | deșertați | deșartă | |
imperfect | deșertam | deșertai | deșerta | deșertam | deșertați | deșertau | |
simple perfect | deșertai | deșertași | deșertă | deșertarăm | deșertarăți | deșertară | |
pluperfect | deșertasem | deșertaseși | deșertase | deșertaserăm | deșertaserăți | deșertaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să deșert | să deșerți | să deșerte | să deșertăm | să deșertați | să deșerte | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | deșartă | deșertați | |||||
negative | nu deșerta | nu deșertați |