Borrowed from French distraire, Latin distrahere, with conjugation based on trage. Doublet of distra.
a distrage (third-person singular present distrage, past participle distras) 3rd conj.
infinitive | a distrage | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | distragând | ||||||
past participle | distras | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | distrag | distragi | distrage | distragem | distrageți | distrag | |
imperfect | distrageam | distrageai | distragea | distrageam | distrageați | distrageau | |
simple perfect | distrasei | distraseși | distrase | distraserăm | distraserăți | distraseră | |
pluperfect | distrasesem | distraseseși | distrasese | distraseserăm | distraseserăți | distraseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să distrag | să distragi | să distragă | să distragem | să distrageți | să distragă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | distrage | distrageți | |||||
negative | nu distrage | nu distrageți |