Inherited from Latin fremitus.
freamăt n (plural freamăte)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) freamăt | freamătul | (niște) freamăte | freamătele |
genitive/dative | (unui) freamăt | freamătului | (unor) freamăte | freamătelor |
vocative | freamătule | freamătelor |