a gâtui (third-person singular present gâtuie, past participle gâtuit) 4th conj.
infinitive | a gâtui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | gâtuind | ||||||
past participle | gâtuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | gâtui | gâtui | gâtuie | gâtuim | gâtuiți | gâtuie | |
imperfect | gâtuiam | gâtuiai | gâtuia | gâtuiam | gâtuiați | gâtuiau | |
simple perfect | gâtuii | gâtuiși | gâtui | gâtuirăm | gâtuirăți | gâtuiră | |
pluperfect | gâtuisem | gâtuiseși | gâtuise | gâtuiserăm | gâtuiserăți | gâtuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să gâtui | să gâtui | să gâtuie | să gâtuim | să gâtuiți | să gâtuie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | gâtuie | gâtuiți | |||||
negative | nu gâtui | nu gâtuiți |