Borrowed from German hacken, from Middle High German hacken, from Old High German hacchōn, from Proto-West Germanic *hakkōn, from Proto-Germanic *hakkōną (“to hack, chop; to hoe”).
Audio: | (file) |
a hăcui (third-person singular present hăcuiește, past participle hăcuit) 4th conjugation
infinitive | a hăcui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | hăcuind | ||||||
past participle | hăcuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | hăcuiesc | hăcuiești | hăcuiește | hăcuim | hăcuiți | hăcuiesc | |
imperfect | hăcuiam | hăcuiai | hăcuia | hăcuiam | hăcuiați | hăcuiau | |
simple perfect | hăcuii | hăcuiși | hăcui | hăcuirăm | hăcuirăți | hăcuiră | |
pluperfect | hăcuisem | hăcuiseși | hăcuise | hăcuiserăm | hăcuiserăți | hăcuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să hăcuiesc | să hăcuiești | să hăcuiască | să hăcuim | să hăcuiți | să hăcuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | hăcuiește | hăcuiți | |||||
negative | nu hăcui | nu hăcuiți |