Borrowed from French improvisateur. By surface analysis, improviza + -tor.
improvizator m or n (feminine singular improvizatoare, masculine plural improvizatori, feminine and neuter plural improvizatoare)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative/ accusative |
indefinite | improvizator | improvizatoare | improvizatori | improvizatoare | |||
definite | improvizatorul | improvizatoarea | improvizatorii | improvizatoarele | ||||
genitive/ dative |
indefinite | improvizator | improvizatoare | improvizatori | improvizatoare | |||
definite | improvizatorului | improvizatoarei | improvizatorilor | improvizatoarelor |
improvìzātor m (Cyrillic spelling импровѝза̄тор)
singular | plural | |
---|---|---|
nominative | improvizator | improvizatori |
genitive | improvizatora | improvizatora |
dative | improvizatoru | improvizatorima |
accusative | improvizatora | improvizatore |
vocative | improvizatore | improvizatori |
locative | improvizatoru | improvizatorima |
instrumental | improvizatorom | improvizatorima |