indura
indura
indūrā
a indura (third-person singular present indurează, past participle indurat) 1st conj.
infinitive | a indura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | indurând | ||||||
past participle | indurat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | indur | induri | indură | indurăm | indurați | indură | |
imperfect | induram | indurai | indura | induram | indurați | indurau | |
simple perfect | indurai | indurași | indură | indurarăm | indurarăți | indurară | |
pluperfect | indurasem | induraseși | indurase | induraserăm | induraserăți | induraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să indur | să induri | să indure | să indurăm | să indurați | să indure | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | indură | indurați | |||||
negative | nu indura | nu indurați |