Borrowed from Old Church Slavonic оурѧдити (uręditi), from рѧдъ (rędŭ), from Proto-Slavic *rędъ (“row”).
a orândui (third-person singular present orânduiește, past participle orânduit) 4th conj.
infinitive | a orândui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | orânduind | ||||||
past participle | orânduit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | orânduiesc | orânduiești | orânduiește | orânduim | orânduiți | orânduiesc | |
imperfect | orânduiam | orânduiai | orânduia | orânduiam | orânduiați | orânduiau | |
simple perfect | orânduii | orânduiși | orândui | orânduirăm | orânduirăți | orânduiră | |
pluperfect | orânduisem | orânduiseși | orânduise | orânduiserăm | orânduiserăți | orânduiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să orânduiesc | să orânduiești | să orânduiască | să orânduim | să orânduiți | să orânduiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | orânduiește | orânduiți | |||||
negative | nu orândui | nu orânduiți |