Borrowed from Old Church Slavonic осѫдити (osǫditi), from Proto-Slavic *sǫditi (“to judge”).
Audio: | (file) |
a osândi (third-person singular present osândește, past participle osândit) 4th conj.
infinitive | a osândi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | osândind | ||||||
past participle | osândit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | osândesc | osândești | osândește | osândim | osândiți | osândesc | |
imperfect | osândeam | osândeai | osândea | osândeam | osândeați | osândeau | |
simple perfect | osândii | osândiși | osândi | osândirăm | osândirăți | osândiră | |
pluperfect | osândisem | osândiseși | osândise | osândiserăm | osândiserăți | osândiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să osândesc | să osândești | să osândească | să osândim | să osândiți | să osândească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | osândește | osândiți | |||||
negative | nu osândi | nu osândiți |