preleva
Borrowed from French prélever.
a preleva (third-person singular present prelevă, past participle prelevat) 1st conj.
infinitive | a preleva | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | prelevând | ||||||
past participle | prelevat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | prelev | prelevi | prelevă | prelevăm | prelevați | prelevă | |
imperfect | prelevam | prelevai | preleva | prelevam | prelevați | prelevau | |
simple perfect | prelevai | prelevași | prelevă | prelevarăm | prelevarăți | prelevară | |
pluperfect | prelevasem | prelevaseși | prelevase | prelevaserăm | prelevaserăți | prelevaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să prelev | să prelevi | să preleve | să prelevăm | să prelevați | să preleve | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | prelevă | prelevați | |||||
negative | nu preleva | nu prelevați |