refuza
a refuza (third-person singular present refuză, past participle refuzat) 1st conj.
infinitive | a refuza | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | refuzând | ||||||
past participle | refuzat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | refuz | refuzi | refuză | refuzăm | refuzați | refuză | |
imperfect | refuzam | refuzai | refuza | refuzam | refuzați | refuzau | |
simple perfect | refuzai | refuzași | refuză | refuzarăm | refuzarăți | refuzară | |
pluperfect | refuzasem | refuzaseși | refuzase | refuzaserăm | refuzaserăți | refuzaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să refuz | să refuzi | să refuze | să refuzăm | să refuzați | să refuze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | refuză | refuzați | |||||
negative | nu refuza | nu refuzați |