Inherited from Latin rota, from Proto-Indo-European *Hret- (“to roll”).
roată f (plural roți or roate)
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | roată | roata | roți | roțile | |
genitive-dative | roți | roții | roți | roților | |
vocative | roată, roato | roților |
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | roată | roata | roate | roatele | |
genitive-dative | roate | roatei | roate | roatelor | |
vocative | roată, roato | roatelor |