Inherited from Vulgar Latin root *exfracticāre, from Latin fractus or alternatively from Romanian sfert.
a sfârteca (third-person singular present sfârtecă, past participle sfârtecat) 1st conj.
infinitive | a sfârteca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | sfârtecând | ||||||
past participle | sfârtecat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | sfârtec | sfârteci | sfârtecă | sfârtecăm | sfârtecați | sfârtecă | |
imperfect | sfârtecam | sfârtecai | sfârteca | sfârtecam | sfârtecați | sfârtecau | |
simple perfect | sfârtecai | sfârtecași | sfârtecă | sfârtecarăm | sfârtecarăți | sfârtecară | |
pluperfect | sfârtecasem | sfârtecaseși | sfârtecase | sfârtecaserăm | sfârtecaserăți | sfârtecaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să sfârtec | să sfârteci | să sfârtece | să sfârtecăm | să sfârtecați | să sfârtece | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | sfârtecă | sfârtecați | |||||
negative | nu sfârteca | nu sfârtecați |