sofistica
From sofistico.
sofistica f (plural sofistiche)
See the etymology of the corresponding lemma form.
sofistica
See the etymology of the corresponding lemma form.
sofistica
sofistica
sofisticā
sofistica
Borrowed from French sophistiquer.
a sofistica (third-person singular present sofistichează, past participle sofisticat) 1st conjugation
infinitive | a sofistica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | sofisticând | ||||||
past participle | sofisticat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | sofistichez | sofistichezi | sofistichează | sofisticăm | sofisticați | sofistichează | |
imperfect | sofisticam | sofisticai | sofistica | sofisticam | sofisticați | sofisticau | |
simple perfect | sofisticai | sofisticași | sofistică | sofisticarăm | sofisticarăți | sofisticară | |
pluperfect | sofisticasem | sofisticaseși | sofisticase | sofisticaserăm | sofisticaserăți | sofisticaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să sofistichez | să sofistichezi | să sofisticheze | să sofisticăm | să sofisticați | să sofisticheze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | sofistichează | sofisticați | |||||
negative | nu sofistica | nu sofisticați |
sofistica