Possibly formed from stare (cf. transition from dare to dărui, târg to târgui); perhaps from or influenced by Polish staworać (“to insist”) (see also Czech starati, Bulgarian старая се (staraja se)).
a stărui (third-person singular present stăruiește, past participle stăruit) 4th conj.
| infinitive | a stărui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | stăruind | ||||||
| past participle | stăruit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | stăruiesc | stăruiești | stăruiește | stăruim | stăruiți | stăruiesc | |
| imperfect | stăruiam | stăruiai | stăruia | stăruiam | stăruiați | stăruiau | |
| simple perfect | stăruii | stăruiși | stărui | stăruirăm | stăruirăți | stăruiră | |
| pluperfect | stăruisem | stăruiseși | stăruise | stăruiserăm | stăruiserăți | stăruiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să stăruiesc | să stăruiești | să stăruiască | să stăruim | să stăruiți | să stăruiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | stăruiește | stăruiți | |||||
| negative | nu stărui | nu stăruiți | |||||