From a Vulgar Latin root *horrīre, from Latin horrēre, present active infinitive of horreō (“I am afraid”) (other forms or parts of the verb from horrēscere, horrēscō as with many other 4th conjugation verbs); compare Aromanian urãscu; compare change in meaning also in Albanian urrej (“to hate”), Occitan orrir (“to hate, despise”). See also borî.
a urî (third-person singular present urăște, past participle urât) 4th conj.
infinitive | a urî | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | urând | ||||||
past participle | urât | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | urăsc | urăști | urăște | urâm | urâți | urăsc | |
imperfect | uram | urai | ura | uram | urați | urau | |
simple perfect | urâi | urâși | urî | urârăm | urârăți | urâră | |
pluperfect | urâsem | urâseși | urâse | urâserăm | urâserăți | urâseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să urăsc | să urăști | să urască | să urâm | să urâți | să urască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | urăște | urâți | |||||
negative | nu urî | nu urâți |