Probably from Late Latin vīnāceus, from Latin vīnum.
vinaț n (plural vinațuri or vinațe)
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
+ indefinite article | + definite article | + indefinite article | + definite article | ||
nominative/accusative | (un) vinaț | vinațul | (niște) vinațuri | vinațurile | |
genitive/dative | (unui) vinaț | vinațului | (unor) vinațuri | vinațurilor | |
vocative | vinațule | vinațurilor |
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
+ indefinite article | + definite article | + indefinite article | + definite article | ||
nominative/accusative | (un) vinaț | vinațul | (niște) vinațe | vinațele | |
genitive/dative | (unui) vinaț | vinațului | (unor) vinațe | vinațelor | |
vocative | vinațule | vinațelor |