Probably from Late Latin vīnāceus, from Latin vīnum.
vinaț n (plural vinațuri or vinațe)
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | vinaț | vinațul | vinațuri | vinațurile | |
genitive-dative | vinaț | vinațului | vinațuri | vinațurilor | |
vocative | vinațule | vinațurilor |
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | vinaț | vinațul | vinațe | vinațele | |
genitive-dative | vinaț | vinațului | vinațe | vinațelor | |
vocative | vinațule | vinațelor |