Inherited from Vulgar Latin *vēnāre, from Classical Latin vēnārī, present active infinitive of vēnor (“hunt”), from Proto-Indo-European *weyh₁- (“to chase, pursue”), or from Proto-Indo-European *wenh₁- (“to strive, wish, love”) (disputedly).
Audio: | (file) |
a vâna (third-person singular present vânează, past participle vânat) 1st conj.
infinitive | a vâna | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | vânând | ||||||
past participle | vânat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | vânez | vânezi | vânează | vânăm | vânați | vânează | |
imperfect | vânam | vânai | vâna | vânam | vânați | vânau | |
simple perfect | vânai | vânași | vână | vânarăm | vânarăți | vânară | |
pluperfect | vânasem | vânaseși | vânase | vânaserăm | vânaserăți | vânaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să vânez | să vânezi | să vâneze | să vânăm | să vânați | să vâneze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | vânează | vânați | |||||
negative | nu vâna | nu vânați |