a zăgăzui (third-person singular present zăgăzuiește, past participle zăgăzuit) 4th conj.
infinitive | a zăgăzui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | zăgăzuind | ||||||
past participle | zăgăzuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | zăgăzuiesc | zăgăzuiești | zăgăzuiește | zăgăzuim | zăgăzuiți | zăgăzuiesc | |
imperfect | zăgăzuiam | zăgăzuiai | zăgăzuia | zăgăzuiam | zăgăzuiați | zăgăzuiau | |
simple perfect | zăgăzuii | zăgăzuiși | zăgăzui | zăgăzuirăm | zăgăzuirăți | zăgăzuiră | |
pluperfect | zăgăzuisem | zăgăzuiseși | zăgăzuise | zăgăzuiserăm | zăgăzuiserăți | zăgăzuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să zăgăzuiesc | să zăgăzuiești | să zăgăzuiască | să zăgăzuim | să zăgăzuiți | să zăgăzuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | zăgăzuiește | zăgăzuiți | |||||
negative | nu zăgăzui | nu zăgăzuiți |