a îmbelșuga (third-person singular present îmbelșughează, past participle îmbelșugat) 1st conj.
infinitive | a îmbelșuga | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | îmbelșugând | ||||||
past participle | îmbelșugat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | îmbelșughez | îmbelșughezi | îmbelșughează | îmbelșugăm | îmbelșugați | îmbelșughează | |
imperfect | îmbelșugam | îmbelșugai | îmbelșuga | îmbelșugam | îmbelșugați | îmbelșugau | |
simple perfect | îmbelșugai | îmbelșugași | îmbelșugă | îmbelșugarăm | îmbelșugarăți | îmbelșugară | |
pluperfect | îmbelșugasem | îmbelșugaseși | îmbelșugase | îmbelșugaserăm | îmbelșugaserăți | îmbelșugaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să îmbelșughez | să îmbelșughezi | să îmbelșugheze | să îmbelșugăm | să îmbelșugați | să îmbelșugheze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | îmbelșughează | îmbelșugați | |||||
negative | nu îmbelșuga | nu îmbelșugați |