From în- + butelie. Calque of French embouteiller.
a îmbutelia (third-person singular present îmbuteliază, past participle îmbuteliat) 1st conjugation
infinitive | a îmbutelia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | îmbuteliind | ||||||
past participle | îmbuteliat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | îmbuteliez | îmbuteliezi | îmbuteliază | îmbuteliem | îmbuteliați | îmbuteliază | |
imperfect | îmbuteliam | îmbuteliai | îmbutelia | îmbuteliam | îmbuteliați | îmbuteliau | |
simple perfect | îmbuteliai | îmbuteliași | îmbutelie | îmbuteliarăm | îmbuteliarăți | îmbuteliară | |
pluperfect | îmbuteliasem | îmbuteliaseși | îmbuteliase | îmbuteliaserăm | îmbuteliaserăți | îmbuteliaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să îmbuteliez | să îmbuteliezi | să îmbutelieze | să îmbuteliem | să îmbuteliați | să îmbutelieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | îmbuteliază | îmbuteliați | |||||
negative | nu îmbutelia | nu îmbuteliați |