Inherited from Vulgar Latin root *impungāre, from Latin pungāre, or with the în- prefix added later in Romanian. Ultimately from Proto-Italic *pungō, from Proto-Indo-European *pewǵ- (“prick, punch”).
a împunge (third-person singular present împunge, past participle împuns) 3rd conjugation
infinitive | a împunge | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împungând | ||||||
past participle | împuns | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împung | împungi | împunge | împungem | împungeți | împung | |
imperfect | împungeam | împungeai | împungea | împungeam | împungeați | împungeau | |
simple perfect | împunsei | împunseși | împunse | împunserăm | împunserăți | împunseră | |
pluperfect | împunsesem | împunseseși | împunsese | împunseserăm | împunseserăți | împunseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împung | să împungi | să împungă | să împungem | să împungeți | să împungă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împunge | împungeți | |||||
negative | nu împunge | nu împungeți |