Inherited from Latin incipere, present active infinitive of incipiō (“begin”).
a începe (third-person singular present începe, past participle început) 3rd conj.
infinitive | a începe | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | începând | ||||||
past participle | început | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | încep | începi | începe | începem | începeți | încep | |
imperfect | începeam | începeai | începea | începeam | începeați | începeau | |
simple perfect | începui | începuși | începu | începurăm | începurăți | începură | |
pluperfect | începusem | începuseși | începuse | începuserăm | începuserăți | începuseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să încep | să începi | să înceapă | să începem | să începeți | să înceapă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | începe | începeți | |||||
negative | nu începe | nu începeți |