From nor. Compare Friulian innulâsi, Catalan ennuvolar-se, Occitan ennivolar, cf. also Italian annuvolare, Spanish nublar, anublar.
a înnora (third-person singular present înnorează, past participle înnorat) 1st conj.
a se înnora
infinitive | a înnora | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înnorând | ||||||
past participle | înnorat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înnorez | înnorezi | înnorează | înnorăm | înnorați | înnorează | |
imperfect | înnoram | înnorai | înnora | înnoram | înnorați | înnorau | |
simple perfect | înnorai | înnorași | înnoră | înnorarăm | înnorarăți | înnorară | |
pluperfect | înnorasem | înnoraseși | înnorase | înnoraserăm | înnoraserăți | înnoraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înnorez | să înnorezi | să înnoreze | să înnorăm | să înnorați | să înnoreze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înnorează | înnorați | |||||
negative | nu înnora | nu înnorați |