From în- + nota, the latter from Vulgar Latin *notāre, from Latin natāre. Compare Aromanian (a)nutari.
a înota (third-person singular present înoată, past participle înotat) 1st conj.
infinitive | a înota | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înotând | ||||||
past participle | înotat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înot | înoți | înoată | înotăm | înotați | înoată | |
imperfect | înotam | înotai | înota | înotam | înotați | înotau | |
simple perfect | înotai | înotași | înotă | înotarăm | înotarăți | înotară | |
pluperfect | înotasem | înotaseși | înotase | înotaserăm | înotaserăți | înotaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înot | să înoți | să înoate | să înotăm | să înotați | să înoate | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înoată | înotați | |||||
negative | nu înota | nu înotați |