a învoi (third-person singular present învoiește, past participle învoit) 4th conj.
infinitive | a învoi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | învoind | ||||||
past participle | învoit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | învoiesc | învoiești | învoiește | învoim | învoiți | învoiesc | |
imperfect | învoiam | învoiai | învoia | învoiam | învoiați | învoiau | |
simple perfect | învoii | învoiși | învoi | învoirăm | învoirăți | învoiră | |
pluperfect | învoisem | învoiseși | învoise | învoiserăm | învoiserăți | învoiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să învoiesc | să învoiești | să învoiască | să învoim | să învoiți | să învoiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | învoiește | învoiți | |||||
negative | nu învoi | nu învoiți |