Borrowed from Old Church Slavonic шъптати (šŭptati), from Proto-Slavic *šьpъtati. Compare Bulgarian шептя (šeptja).
a șopti (third-person singular present șoptește, past participle șoptit) 4th conj.
infinitive | a șopti | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | șoptind | ||||||
past participle | șoptit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | șoptesc | șoptești | șoptește | șoptim | șoptiți | șoptesc | |
imperfect | șopteam | șopteai | șoptea | șopteam | șopteați | șopteau | |
simple perfect | șoptii | șoptiși | șopti | șoptirăm | șoptirăți | șoptiră | |
pluperfect | șoptisem | șoptiseși | șoptise | șoptiserăm | șoptiserăți | șoptiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să șoptesc | să șoptești | să șoptească | să șoptim | să șoptiți | să șoptească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | șoptește | șoptiți | |||||
negative | nu șopti | nu șoptiți |