Unknown. Likely of non-Greek origin.
ψιττᾰκός • (psittăkós) m (genitive ψιττᾰκοῦ); second declension
| Case / # | Singular | Dual | Plural | ||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Nominative | ὁ ψιττᾰκός ho psittăkós |
τὼ ψιττᾰκώ tṑ psittăkṓ |
οἱ ψιττᾰκοί hoi psittăkoí | ||||||||||
| Genitive | τοῦ ψιττᾰκοῦ toû psittăkoû |
τοῖν ψιττᾰκοῖν toîn psittăkoîn |
τῶν ψιττᾰκῶν tôn psittăkôn | ||||||||||
| Dative | τῷ ψιττᾰκῷ tôi psittăkôi |
τοῖν ψιττᾰκοῖν toîn psittăkoîn |
τοῖς ψιττᾰκοῖς toîs psittăkoîs | ||||||||||
| Accusative | τὸν ψιττᾰκόν tòn psittăkón |
τὼ ψιττᾰκώ tṑ psittăkṓ |
τοὺς ψιττᾰκούς toùs psittăkoús | ||||||||||
| Vocative | ψιττᾰκέ psittăké |
ψιττᾰκώ psittăkṓ |
ψιττᾰκοί psittăkoí | ||||||||||
| Notes: |
| ||||||||||||