Vezi și : Ș, S, Ś, Ŝ, Ş, Š, Ṣ, s, ś, ŝ, ş, š, ṣ |
Alături de litera ț ea a fost introdusă în grafia limbii române de către Petru Maior, în lucrarea Orthographia romana sive latino-valachica una cum clavi, în 1819.
Această literă nu exista în alfabetul latin, sunetul ei trebuind, acolo unde era cazul, să fie marcat prin litera greacă Σ (σ sau ς), ceea ce a dus la concluzia că litera sigma ar fi fost pronunțată de către greci foarte apropiat de ș.
Declinarea substantivului ș | ||
m. și n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | ș | ș-uri |
Articulat | ș-ul | ș-urile |
Genitiv-Dativ | ș-ului | ș-urilor |
Vocativ | - | - |
Literele alfabetului român |
---|
A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z |
a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z |
Formație onomatopeică.