Din latină ădŏlĕre („a transforma în aburi, a evapora”), prin intermediul unei forme vulgare *ădŏliāre; confer ădolĕscĕre („a transforma în vapori” sau „a degaja, a emana”).
Reducerea *aduia > adia pare dificilă (motiv pentru care Rosetti, I, 159 respinge acest etimon); însă confer baiur > baier. Pentru sensul 3, confer franceză flatter, din latină flare. Etimonul *adūliāre a mai fost propus (DAR; REW 204 a), dar considerat ca derivarea vulgară de la adūlāre („a adula”), ceea ce presupune că sensul 3 este cel primitiv (confer împotriva acestei păreri Graur, BL, V, 86). Este puțin probabilă ipoteza lui Candrea, Conv. lit., XXXIX, 119 (confer Candrea-Dens., 817; Pascu, I, 102), dintr-un latină *adiliāre, de la ilia.
Conjugarea verbului adia | |
Infinitiv | a adia |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
adie |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să adie |
Participiu | adiat |
Conjugare | I |