Din latină târzie bombax sau *bombacum (Pușcariu 236; REW 1202; DAR).
Este cuvânt comun majorității limbilor europene; prin urmare, este greu de stabilit proveniența sa în română.
Diez, II, 8, îl derivă din latină bombyx, al cărui rezultat ar fi fost diferit. *Bombacum (rezultat al unei contaminări a lui bambax cu βόμβυξ) este un etimon posibil (DAR, Byhan, Jb., VI, 201), confer bombacium > italiană bombagio, bambagio. Cihac, II, 33, crede că este de origine slavă (sârbocroată pamuk, bulgară памук, confer albaneză pumbak, pambuk, maghiară pamut). Totuși, derivarea este dificilă în acest sens, datorită accentului în sârbă; astfel încât Candrea, Elementele, 407, consideră că, dimpotrivă, cuvântul sârb provine din română. Roesler 500 și Șeineanu, II, 63, îl derivă din turcă pam(b)uk, de unde provin cuvintele bulgare, albaneze și maghiare; persistă însă aceleași dificultăți fonetice.
Cuvântul român nu coincide cu nici una din formele menționate aici, ci pare a fi rezultatul unui amestec al temei romanice (bomb-) cu terminația turco-slavă (-ak), fără a se putea determina mai îndeaproape elementele contaminării.
Declinarea substantivului bumbac | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | bumbac | invariabil |
Articulat | bumbacul | invariabil |
Genitiv-Dativ | bumbacului | invariabil |
Vocativ | - | invariabil |
|
|
Declinarea substantivului bumbac | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | bumbac | bumbacuri |
Articulat | bumbacul | bumbacurile |
Genitiv-Dativ | bumbacului | bumbacurilor |
Vocativ | ' | ' |
|
|