burro

Hej, du har kommit hit för att leta efter betydelsen av ordet burro. I DICTIOUS hittar du inte bara alla ordboksbetydelser av ordet burro, utan du får också veta mer om dess etymologi, dess egenskaper och hur man säger burro i singular och plural. Allt du behöver veta om ordet burro finns här. Definitionen av ordet burro hjälper dig att vara mer exakt och korrekt när du talar eller skriver dina texter. Genom att känna till definitionen avburro och andra ord berikar du ditt ordförråd och får tillgång till fler och bättre språkliga resurser.

(aragonés)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

burro

  1. măgar (mamifer)





(català)

Etimologie

Din spaniolă burro, care provine din latină burrico, din burricus („căluț”) < burrus. Din greacă antică πυρρός (pyrrós, „de culoarea focului”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /ˈbu.ro/
  • (central) AFI: /ˈbu.ru/
  • (oriental) AFI: /ˈbu.ro/


Substantiv

burro m., burros pl.

  1. (zool.) asin, măgar

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii


Adjectiv


Declinarea adjectivului
burro
Singular Plural
Masculin burro burros
Feminin burra burres
  1. prost, tâmpit, stupid

Sinonime

Referințe





(English)

Etimologie

Împrumutat din spaniolă burro.

Pronunție

  • AFI: /'bɜroʊ/
  • AFI: /'bʊəroʊ/
  • AFI: /'bʌroʊ/


Substantiv

burro, pl. burros

  1. (zool.) un asin sau măgar mic

Vezi și

Referințe





(galego)

Etimologie

Din latină burricus < burrus.

Pronunție


Substantiv

burro m., burros pl.

  1. asin, măgar

Sinonime





(italiano)

Etimologie

Din latină butyrum < greacă antică βούτυρον (boútyron).

Pronunție


Substantiv

burro m., burri pl.

  1. unt

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Referințe





(português)

Etimologie

Din latină burrus.

Pronunție

  • AFI: /'bu.ʀu/ (Portugalia)
  • AFI: /'bu.χu/ (Brazilia)


Substantiv

burro m., burros pl.

  1. asin, măgar
  2. (fam.) tont, prost, imbicil

Sinonime

Expresii





(español)

Etimologie

Din latină burrico, care provine din burricus < burrus. Din greacă antică πυρρός (pyrrós).

Pronunție


Substantiv

burro m., burros pl.

  1. asin, măgar
  2. (fam.) tont, prost, imbicil
  3. (argou, fig.) un bărbat dotat cu penis mare

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Vezi și