cerni

Din slavă (veche) črŭniti („a înnegri”), de la crŭnŭ („negru”).

• AFI: /ʧerˈni/

1. (v.tranz.) (pop.) a vopsi în negru (în semn de doliu); a înnegri.
2. (v.refl.) a se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu.
3. (v.refl.) (fig.) a se mâhni, a se întrista.

• cerneală
• cernire
• cernit

Din cerne.

• AFI: /ˈʧernʲ/

1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru cerne.
2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru cerne.

• DEX '98 via DEX online

(català)

Din cerndre.

• (occidental) AFI: /ˈsɛɾ.ni/
• (central) AFI: /ˈsɛr.ni/
• (oriental) AFI: /ˈsɛɾ.ni/

1. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru cerndre.
2. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru cerndre.
3. forma de persoana a III-a singular la imperativ pentru cerndre.

(furlan)

Din latină cernere, din cernō („a cerne, a separa”).

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

cerni

1. a alege

• sielzi

• ciert

• Wiktionary

(italiano)

Din cernere.

• AFI: /ˈʧerni/

1. forma de persoana a II-a singular la prezent indicativ pentru cernere.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru cernere.

(Latina)

Din cernō.

• AFI: /ˈker.niː/

1. forma de prezent infinitiv pasiv pentru cernō.