fluier

Hej, du har kommit hit för att leta efter betydelsen av ordet fluier. I DICTIOUS hittar du inte bara alla ordboksbetydelser av ordet fluier, utan du får också veta mer om dess etymologi, dess egenskaper och hur man säger fluier i singular och plural. Allt du behöver veta om ordet fluier finns här. Definitionen av ordet fluier hjälper dig att vara mer exakt och korrekt när du talar eller skriver dina texter. Genom att känna till definitionen avfluier och andra ord berikar du ditt ordförråd och får tillgång till fler och bättre språkliga resurser.

română

Etimologie

Creație expresivă, bazată pe consonanța f(l)iu, care redă fluieratul. Cuvântul imitativ fiu (-fiu) este curent, confer țiu; pentru infixul expresiv l, confer flișcui („a fluiera”), fli(u)șcă („trișcă”). De aici și fliuira, redus la flui(e)ra, ca șuera în loc de ș(i)uira. Fluier, s. n. (intrument muzical de suflat; trișcă; gambă, tibia; șuierătură); confer macedoromână fluier, fluiară, fiflioară, meglenoromână (s)friel, pare un derivat postverbal.

Sensul de „tibia”, comun întregului teritoriu limbii române (ALR, I, 58) apare și în latină tibia. În general, se preferă să se plece de la fluier, despre a cărui origine s-a discutat destul de mult, cuvânt obscur sau necunoscut, după Pușcariu 625; Philippide, II, 712 și DAR, i-au căutat uneori diferite origini latină (*flibŭla, după Crețu 322; fibŭla, după Subak, Arch. Triest., XXX, 425, confer împotrivă REW 3278; *fluilum, derivat imposibil de la flāre, după Pascu, I, 86; *flaulāre, după Pascu, Lat., 269), greacă (*φλουιάροιν, flouriároin, de la φλέινος, fléinos, „făcut din trestie”, pe baza lui φλέως, fléos, „trestie”, după Giuglea, Dacor., III, 587-90) sau autohtone (Pușcariu, Lr., 179).

Prezența albaneză fljo(j)ere i-a determinat pe mai mulți cercetători să caute aici etimonul cuvântului român (Berneker 285; confer Meyer 108), dar albaneză provine în mod sigur din română, ca și neogreacă φλογέρα (flogéra), sârbo-croată frula, frulica, slovenă fujara, cehă, poloneză fujara, ruteană fl’ojara, fl’ojera, fujera, maghiară furulya (Candrea, Elemente, 403; Cihac, II, 499, maghiară ar fi originea cuvântului român; confer Miklosich, Wander., 10 și Miklosich, Fremdw., 88; Daničič, III, 75; Berneker 285).

Origine expresivă a lui fluier a fost intuită de puțini cercetători, confer Iordan, BF, II, 77.

Pronunție

  • AFI: /ˈflu.jer/


Substantiv


Declinarea substantivului
fluier
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fluier fluiere
Articulat fluierul fluierele
Genitiv-Dativ fluierului fluierelor
Vocativ fluierule fluierelor
  1. instrument muzical popular de suflat, alcătuit dintr-un tub subțire de lemn prevăzut cu găuri.
  2. instrument mic, mai ales de metal, cu care se fluieră; fluierătoare.
  3. (tehn.) dispozitiv cu ajutorul căruia se pot emite diferite sunete, făcând să treacă prin el un curent de gaze sau de aburi, întrebuințat mai ales pentru semnalizare.
  4. șuierătură, fluierătură.
  5. (pop.) gambă; tibia.

Cuvinte derivate


Traduceri

Traduceri

Anagrame

Referințe

Enciclo
Wikious
Sapientia
Scientia
Boobota
Anandapedia
Sagapedia
Wikithot