Origine necunoscută.
S-a încercat explicarea acestui cuvânt prin intermediul albanez hudërë („usturoi”) (Cihac, II, 718; Philippide, II, 719; Rosetti, II, 118); dar această ipoteză pare insuficientă. După Diculescu, Elementele, 434, dintr-un greacă *λεβυρήδης (levyrídis) cu sufixul -ida; după Scriban, în legătură cu latină luridus.
Derivațiile par să arate că sensul primar nu este cel de „usturoi”, ci cel de „pădure mlăștinoasă”, cum sunt cele în care crește în mod spontan această plantă; din această cauză e posibil să ne gândim la o origine expresivă: leurdă ar putea fi o variantă a lui leopă, leoarbă, leoarcă, cu sensul de „loc unde bolborosește”.
Declinarea substantivului leurdă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | leurdă | leurde |
Articulat | leurda | leurdele |
Genitiv-Dativ | leurdei | leurdelor |
Vocativ | leurdă, leurdo | leurdelor |