mărăcine
Variante
Etimologie
Origine incertă.
Pare să provină din latină mălĭtia („răutate”), cu semantismul ca în spaniolă maleza (REW 5265a; Corominas, III, 206), confer macedoromână marițire („a se înrăutăți”) (Capidan, Dacor., II, 627); sufixul ar fi -ciune, ca în variante.
Se consideră în general că reprezintă un latină *marrūcῑna (Candrea-Dens., 1046; Battisti, III, 2374) sau *marracῑna (Pușcariu 1025) din latină marra („spin”) (Schuchardt, ZRPh., XXIII, 189; Tiktin; REW 5370), confer albaneză mërqinje (Philippide, II, 722; însă pare să provină din română), albaneză murris („spin”); italiană marruca („mur”); dar derivarea este dificilă (prin încrucișare cu mătăcină, după Candrea-Dens.; din marrubium, după J. Brüch, ZRPh., LVI, 629).
Derivare din latină este probată de fonetismul din macedoromână. Latină *myricina (Pascu, Etimologii, 47) este mai puțin probabil și încă și mai puțin derivarea dintr-un idiom anterior indoeuropean (Lahovary 334).
Pronunție
- AFI: /mə.rə'ʧi.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului mărăcine | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mărăcine | mărăcini |
| Articulat | mărăcinele | mărăcinii |
| Genitiv-Dativ | mărăcinelui | mărăcinilor |
| Vocativ | mărăcine | mărăcinilor |
- (bot.) nume generic dat unor plante a căror tulpină este acoperită cu spini; fructul țepos al unor asemenea plante; (p.restr.) ghimpe, țeapă, spin (al acestor plante).
- Mătură de mărăcini.
- (mai ales la pl.) mărăciniș.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A sta (ca) pe mărăcini = a fi nerăbdător, a nu-și găsi astâmpăr
- A trăi ca pe mărăcini = a trăi rău
Vezi și
Traduceri
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online