mălai
Etimologie
Origine necunoscută. S-a încercat explicarea acestui cuvânt ca moștenire dacă (Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 52); ca urmaș din slavonă mlĕti, melją (Cihac, II, 184; Tiktin; Scriban); cu un cuvnt mei lai (Weigand, Jb, XVI, 78; Bogrea, Dacor., IV, 831; REW 5572); sau prin latinescul amylum (vezi și greacă ἄμυλος), cu sufixul -alium (Giuglea, Dacor., III, 599). Nici una din aceste ipoteze nu este satisfăcătoare. Apare evidentă înrudirea cuvântului cu mămăligă, cu atât mai mult, cu cât ambele lipsesc din dialecte. Dacă-i vorba de o formație internă și expresivă, ne-am putea gândi la o formă primitivă *mămălaie, cu aceeași reduplicare ca în mămăligă și cu sufixul expresiv diferit, conform hărmălaie, hărăbaie, vâlvătaie etc. Baza expresivă ar fi, într-un astfel de caz, reduplicarea m-m, cu sensul de „aliment”, ca în mamă și mămăligă; și forma actuală, mălai, ar fi reconstituită după pluralul mălaie, cu pierderea reduplicării ca în măligă.
Pronunție
- AFI: /mə'laj/
Substantiv
| Declinarea substantivului mălai | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mălai | mălaiuri |
| Articulat | mălaiul | mălaiurile |
| Genitiv-Dativ | mălaiului | mălaiurilor |
| Vocativ | mălaiule | mălaiurilor |
- făină de porumb.
- (reg.) făină de mei.
- aliment preparat din făină de porumb, de mei sau de alte cereale, dospit și copt în cuptor; aliment preparat din făină de porumb frământată cu lapte (și cu zahăr).
- turtă formată prin presarea reziduurilor rămase după extragerea uleiului din semințele plantelor oleaginoase.
- (reg.) porumb; (p.restr.) boabe de porumb.
- (reg.) mei; (p.restr.) boabe de mei.
- (bot.; reg.) mătură.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- Și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul se spune despre un om în vârstă, care nu mai e bun de nimic.