ș

Hej, du har kommit hit för att leta efter betydelsen av ordet ș. I DICTIOUS hittar du inte bara alla ordboksbetydelser av ordet ș, utan du får också veta mer om dess etymologi, dess egenskaper och hur man säger ș i singular och plural. Allt du behöver veta om ordet ș finns här. Definitionen av ordet ș hjälper dig att vara mer exakt och korrekt när du talar eller skriver dina texter. Genom att känna till definitionen avș och andra ord berikar du ditt ordförråd och får tillgång till fler och bättre språkliga resurser.
Variante de scriere Vezi și : Ș, S, Ś, Ŝ, Ş, Š, , s, ś, ŝ, ş, š,
Ș ș

Etimologie

Alături de litera ț ea a fost introdusă în grafia limbii române de către Petru Maior, în lucrarea Orthographia romana sive latino-valachica una cum clavi, în 1819.

Această literă nu exista în alfabetul latin, sunetul ei trebuind, acolo unde era cazul, să fie marcat prin litera greacă Σ (σ sau ς), ceea ce a dus la concluzia că litera sigma ar fi fost pronunțată de către greci foarte apropiat de ș.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ș
m. și n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ș ș-uri
Articulat ș-ul ș-urile
Genitiv-Dativ ș-ului ș-urilor
Vocativ - -
  1. (literă minusculă) a douăzeci și treia literă a alfabetului român.
  2. sunet notat cu această literă (consoană fricativă postalveolară surdă).

Cuvinte apropiate

Paronime

Nota Bene

  • În anul 2003 un consiliu științific al Institutului de Lingvistică al Academiei Române a stabilit că semnul corect este virgula, nu sedila.

Vezi și

Literele alfabetului român
A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z
a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z

Etimologie

Formație onomatopeică.

Interjecție

  1. (de obicei prelungit) cuvânt folosit pentru a-i cere cuiva să tacă, să păstreze tăcere.


Traduceri

Referințe