șarpe

Din latină populară serpes, -is (= serpēns, -ntis)

• AFI: /ˈʃar.pe/

1. (la pl.) ordin de reptile (veninoase și neveninoase) lipsite de membre, cu corpul cilindric, adaptate la târâre prin mișcări ondulatorii.
2. (și la sg.) reptilă din acest ordin.
3. (fig.) om fățarnic; ipocrit.

• 1-2: (zool.) ofidian, (reg.) gândac, pește, (înv.) zmeu
• 3: ipocrit

• șerpar
• șerpui
• șerpuire
• șerpuit
• șerpuitor
• șerpuitură

• șarpe cu clopoței - (Crotalinae)
• șarpe cu ochelari - (Naja naja)
• șarpe de alun - (Coronella austriaca)
• șarpe de apă - (Natrix tessellata)
• șarpe de casă - (Natrix natrix)
• șarpe de pădure - (Elaphe longissima, Zamenis longissimus)
• șarpe de porumb - (Elaphe guttata, Pantherophis guttatus)
• șarpe de sticlă - (Anguis fragilis)
• șarpe-orb - (Anguis fragilis)

• năpârcă
• viperă

• (A țipa sau a striga, a urla) ca din (sau în) gură de șarpe = (a țipa, a striga, a urla) foarte tare
• În gaură de șarpe = într-un loc ascuns, care poate fi aflat cu mare greutate
• A sări ca mușcat de șarpe = a se înfuria, a-și ieși din fire
• A încălzi (sau a crește) șarpele la (sau în) sân = a arăta dragoste și bunăvoință unui om nerecunoscător
• A-l mușca pe cineva șarpele de inimă = se spune când cineva se simte ispitit să facă (sau să spună) ceea ce n-ar trebui
• A-l mușca (pe cineva) șarpele invidiei (ori al vanității) = a fi cuprins de invidie, de vanitate
• A călca șarpele pe coadă = a insulta, a supăra pe un om rău, iute la mânie
• A se zvârcoli ca în gură de șarpe = a nu-și găsi locul de durere, de spaimă sau de nerăbdare

• DEX online: „șarpe”