om

Vezi și : OM, -om, .om

Din latină homo

• AFI: /om/

1. ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat
2. persoană integră, care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin cinste și corectitudine
3. (cu determinări care indică un raport de dependență) persoană care se află în slujba cuiva; persoană de încredere
4. persoană de vază, de seamă
5. persoană matură, bărbat, soț
6. (la vocativ) apelativ familiar (explicativ, dojenitor etc.) cu care ne adresăm unei persoane (de sex masculin)
7. (p.ext.) muritor, pământean
8. numele popular al constelației boreale Hercule

• persoană, oarecare, cineva, oricine (1-6)

• neom
• femeie
• robot, cyborg
• zeu

• om de afaceri
• om de omenie
• om de onoare
• om de știință
• om de zăpadă
• om politic

• omenie, omenos, uman, umanitate, omuleț

• ohm

• (loc. adv.) Din om în om = de la unul la altul
• Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prietenește

(1)

• (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar
• (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni
• Om ca (toți) oamenii = om obișnuit, care nu se deosebește prin nimic esențial de alții
• Ca omul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui
• Ca oamenii = cu manifestări obișnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine
• Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la ușă pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenții bune

(2)

• (A fi) un om (o dată) și jumătate = (a fi) persoană de încredere înzestrată cu însușiri (morale) deosebite
• A face (pe cineva) om

a) a educa, a instrui (pe cineva) dezvoltându-i însușirile umane caracteristice; a asigura învățătura cuiva calificându-l într-o profesiune;

b) a da, a oferi (cuiva) o situație materială sau socială bună

• A se face om

a) a se înstări, a se căpătui, a se îmbogăți;

b) a se îndrepta

(3)

• (A fi) omul (sau om al) lui Dumnezeu = (a fi) om bun, cinstit, de treabă
• (A fi) omul (sau om al) dracului = (a fi) om rău, viclean

Din vrea.

1. (reg.) forma auxiliară de persoana a I-a plural la prezent pentru vrea.

• vom

• DEX online

(armãneashti)

Din latină homo.

• AFI: /om/

om m., oaminj pl.

1. om

(català)

• (reg.) orm, (înv.) olm

Din forma veche olm, care provine din occitană < latină ulmus („ulm”). Confer franceză orme și spaniolă olmo.

• AFI: /ˈom/

om m., oms pl.

1. (bot.) ulm

• om blanc
• om de Sibèria

• Institut d'Estudis Catalans
• Wiktionary

(cic)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

om

1. deschis

(dansk)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

om

1. despre

(norsk)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

om

1. despre

(Nederlands)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

om

1. la
2. cam, circa
3. pentru a...

(svenska)

Din suedeza veche um, om.

• AFI: /ɔm/
•  audio^fișier

om

1. cam, circa

om

1. dacă

om

1. despre
2. (despre timp) în

(Volapük)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

om

(Wolof)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

om

1. slab, deficitar