slab

română

Etimologie

Din slavă (veche) slabŭ.

Pronunție

• AFI: /slab/

Adjectiv

1. (despre oameni și animale sau despre părți ale corpului lor) care nu are un strat (consistent) de grăsime sub piele; uscățiv.
2. (despre carne) fără grăsime; macră.
3. (despre mâncăruri, alimente) care conține sau are puțină grăsime; sărac în grăsimi.
4. (despre ființe) lipsit de putere fizică, de rezistență; debil.
5. (despre organe ale corpului, despre facultăți intelectuale etc.) care nu funcționează normal, care nu-și îndeplinește bine funcția.

   Memorie slabă.

   Vedere slabă.

6. (fig.) lipsit de tărie morală, de fermitate, de energie.
7. lipsit de tărie, de intensitate; cu intensitate redusă.
8. (despre obiecte) lipsit de trăinicie, de soliditate, puțin rezistent.
9. (despre soluții, amestecuri) care cuprinde elementele caracteristice în cantitate redusă; diluat.

   Acid slab.

10. (fig.) (despre creații artistice, științifice) lipsit de valoare, de calități; mediocru.
11. care nu convinge, lipsit de temei.
12. (despre oameni; cu determinări introduse prin prep. „la” indicând domeniul) care este puțin pregătit, puțin înzestrat pentru...
13. (rar; despre pământ) neroditor.

Cuvinte derivate

• slăbi
• slăbuț
• slăbătură

Expresii

• Slab de fire (sau, rar, de caracter, de inimă, de duh) = fără voință, ușor influențabil
• Slab de înger = lipsit de energie morală, care se pierde ușor cu firea; fricos
• Slabă nădejde! = puțin probabil, puține șanse de reușită

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online