From a Vulgar Latin *invitiāre, a variant of *vitiāre (“accustom, habituate, familiarize”), or formed from in- + Latin vitium (“vice”). Compare Aromanian anvets, nvets, anvitsari, Istro-Romanian ănmeţå, Italian avvezzare, invezzare, Spanish avezar, vezar, Portuguese vezar, Occitan envezar, Old French envoisier, Catalan avesar, Albanian mësoj.
a învăța (third-person singular present învață, past participle învățat) 1st conj.
infinitive | a învăța | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | învățând | ||||||
past participle | învățat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | învăț | înveți | învață | învățăm | învățați | învață | |
imperfect | învățam | învățai | învăța | învățam | învățați | învățau | |
simple perfect | învățai | învățași | învăță | învățarăm | învățarăți | învățară | |
pluperfect | învățasem | învățaseși | învățase | învățaserăm | învățaserăți | învățaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să învăț | să înveți | să învețe | să învățăm | să învățați | să învețe | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | învață | învățați | |||||
negative | nu învăța | nu învățați |