From dez- + învăța, or less likely from a Vulgar Latin root *disvitiāre, from *vitiāre (in the sense of "accustom, habituate, familiarize"), from Latin vitium (“vice”). Compare Aromanian dizvets, dizvitsari, cf. also Italian divezzare, svezzare.
a dezvăța (third-person singular present dezvață, past participle dezvățat) 1st conj.
infinitive | a dezvăța | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dezvățând | ||||||
past participle | dezvățat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dezvăț | dezveți | dezvață | dezvățăm | dezvățați | dezvață | |
imperfect | dezvățam | dezvățai | dezvăța | dezvățam | dezvățați | dezvățau | |
simple perfect | dezvățai | dezvățași | dezvăță | dezvățarăm | dezvățarăți | dezvățară | |
pluperfect | dezvățasem | dezvățaseși | dezvățase | dezvățaserăm | dezvățaserăți | dezvățaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dezvăț | să dezveți | să dezvețe | să dezvățăm | să dezvățați | să dezvețe | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dezvață | dezvățați | |||||
negative | nu dezvăța | nu dezvățați |