Probably from a Vulgar Latin *aboricāre, derivative of Latin orior. Compare urca.
a aburca (third-person singular present aburcă, past participle aburcat) 1st conj.
infinitive | a aburca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | aburcând | ||||||
past participle | aburcat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | aburc | aburci | aburcă | aburcăm | aburcați | aburcă | |
imperfect | aburcam | aburcai | aburca | aburcam | aburcați | aburcau | |
simple perfect | aburcai | aburcași | aburcă | aburcarăm | aburcarăți | aburcară | |
pluperfect | aburcasem | aburcaseși | aburcase | aburcaserăm | aburcaserăți | aburcaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să aburc | să aburci | să aburce | să aburcăm | să aburcați | să aburce | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | aburcă | aburcați | |||||
negative | nu aburca | nu aburcați |