aduce
Inherited from Latin addūcere, present active infinitive of addūcō.
a aduce (third-person singular present aduce, past participle adus) 3rd conj.
infinitive | a aduce | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | aducând | ||||||
past participle | adus | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | aduc | aduci | aduce | aducem | aduceți | aduc | |
imperfect | aduceam | aduceai | aducea | aduceam | aduceați | aduceau | |
simple perfect | adusei | aduseși | aduse | aduserăm | aduserăți | aduseră | |
pluperfect | adusesem | aduseseși | adusese | aduseserăm | aduseserăți | aduseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să aduc | să aduci | să aducă | să aducem | să aduceți | să aducă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | adu | aduceți | |||||
negative | nu aduce | nu aduceți |
aduce